Dezvoltarea Rurală in perioada urmatoare presupune la sprijinirea formelor de cooperare între instituţiile de cercetare şi fermieri şi alţi actori ai economiei rurale dar şi prin sprijinirea componentei de formare profesională, dobândire de competenţe şi diseminare a informaţiei.

Satul se confruntă cu provocări enorme în atingerea potenţialului său economic şi social, în sectorul agro-alimentar şi forestier. Pentru a îndeplini aspiraţiile de creştere economică, economia românească trebuie să se transforme într-o economie modernă şi competitive care
include necesitatea unor acţiuni pentru a îmbunătăţi performanţa economică şi accesul pe piaţă a fermelor si a procesului de ocupare a populatiei , creşterea volumului producţiei agricole de calitate, stimularea continuării modernizării unităţilor de prelucrare şi comercializare, inclusiv diversificarea, extinderea şi promovarea producţiei agricole şi alimentare cu valoare adăugată mare, a mărcilor alimentare de calitate.
Dezvoltarea capitalului uman influenţează puternic competitivitatea.. Ea devine în următoarea perioadă o temă transversală pentru abordarea nevoilor legate de competitivitate, determinată pe de o parte de ponderea ridicată a populaţiei ocupate în agricultură, dar cu un nivel redus de instruire, iar pe de altă parte de necesitatea calificării fermierilor şi adaptării cunoştinţelor acestora la contextul modern (tehnologii, cunoştinţe generale privind schimbările climatice, etc.). Nevoile prioritare pentru dezvoltarea capitalului uman se face în urmatoarele direcţii: formare profesională şi o mai bună integrare a rezultatelor cercetării.
Îmbunătăţirea informării şi formării profesionale (inclusiv învăţarea pe tot parcursul vieţii), precum şi adaptarea curriculei la nevoile reale sunt esenţiale pentru creşterea competitivităţii în sectorul agroalimentar şi forestier. Prioritatea şi analiza nevoilor este de a corela mai bine educaţia şi formarea profesională cu nevoile agriculturii, silviculturii, şi a creşterii nivelului de conştientizare a fermierilor cu privire la beneficiile de mediu.
Gestionarea durabilă a resurselor naturale reprezintă o alta prioritate a strategiei de dezvoltare rurală ,nevoile identificate ca prioritare în această directie se referă la biodiversitate în zonele cu înaltă valoare naturală, gestionarea durabilă a pădurilor şi accesibilitate, extinderea zonelor forestiere, calitatea apei şi a solului, emisiile de gaze cu efect de seră şi adaptarea la schimbările climatice.
Instruirea şi serviciile de consultanţă vor juca un rol important în informarea şi pregătirea în domeniile menţionate cu privire la cerinţele obligatorii legate de mediu şi schimbări climatice, cu privire la modernizarea fermei, inovare, competitivitate şi antreprenoriat. Nevoia de sustenabilitate a întreprinderilor, a locurilor de muncă a comunităţilor , impune, de asemenea, o protecţie mai bună a resurselor de apă şi sol şi a sistemelor de management integrate. Un sprijin prioritar trebuie acordat pregătirii şi consilierii specializate care să vizeze, în special în zonele cu risc ridicat, atingerea standardelor de calitate a apei şi protecţia resurselor de sol ca modalitate de adaptare la schimbările climatice, creşterea volumului producţiei agricole de calitate, stimularea continuării modernizării unităţilor de prelucrare şi comercializare, inclusiv diversificarea, extinderea şi promovarea producţiei agricole şi alimentare cu valoare adăugată mare, a mărcilor alimentare de calitate.
Dezvoltarea capitalului uman influenţează puternic competitivitatea. Aceasta este o componentă a provocării, ea devine în următoarea perioadă o temă transversală pentru abordarea nevoilor legate de competitivitate, determinată pe de o parte de ponderea ridicată a populaţiei ocupate în agricultură, dar cu un nivel redus de instruire, iar pe de altă parte de necesitatea calificării fermierilor şi adaptării cunoştinţelor acestora la contextul modern (tehnologii, cunoştinţe generale privind schimbările climatice, etc.).